Cu puțin timp în urmă, în cadrul unui exercițiu NLP, am descoperit că, după familie, a doua cea mai importantă valoare pentru mine, este Libertatea. Știam că o prețuiesc, dar conștientizarea acestei ierarhii a fost pentru mine prilej de introspecție și autoanaliză.

Ce înseamnă pentru mine libertatea?

Cu siguranță, nu ceea ce înseamnă pentru majoritatea oamenilor.

Dacă stau bine să mă gândesc, ultima perioadă în care m-am simțit cu adevărat liberă, a fost atunci când, în starea de urgență, am fost constrânsă să rămân acasă. Frumoasă definiție a libertății… De ce? Pentru că mi-am dat voie să fac ceea ce îmi doream de mult, dar nu aveam timp să fac. Mi-am dat voie să citesc, mi-am dat voie să am grijă de mine și de familia mea, mi-am dat voie, câteodată, chiar să nu fac nimic. Și, surprinzător, nu m-am simțit vinovată. Pentru că toate acele bariere pe care societatea, cu falsul ei sistem de valori mi le impunea, căzuseră. Și mi-a plăcut enorm să transform sufrageria într-o sală de cinema și să ne îngrămădim toți patru pe canapea, mi-a plăcut să mă descopăr grădina din spatele blocului, mi-a plăcut să pun pe stop pilotul meu automat, să-mi fac ordine în gânduri și să-mi dau seama ce contează cu adevărat pentru mine, fără să țin cont de ceea ce m-au învățat alții până acum.  Așa am descoperit adevărata libertate. Minimalismul a devenit parte din viața mea pentru că, și acest mod de viață, dărâmă una dintre barierele despre care vorbeam. Simplitatea voluntară m-a  eliberat. Spațiul a devenit al meu și s-a interiorizat. Mi-am dat seama că gândurile mele, nu erau, de fapt, ale mele. Erau împrumutate din ce văzusem, ce citisem și din ce auzisem până atunci. Și m-am simțit liberă să gândesc, să împărtășesc ce gândesc, să nu-mi mai fie frică să spun ”da” sau să spun ”nu”,  liberă să mă vulnerabilizez și să-mi construiesc o nouă identitate. Adică să fiu eu. Asta e pentru mine adevărata libertate.

A fost ușor?

Nu. A fost o perioadă în care a trebuit să dau nas în nas cu toate fricile mele, cu toate prejudecățile și să mă privesc cu sinceritate în fiecare dintre oglinzile pe care ceilalți mi le puneau in față.

Mă simt liberă acum?

Mai puțin decât acum trei luni, însă mult mai liberă decât multe dintre persoanele pe care le cunosc. Simt că am început, din nou, să mă învârt în roata șoricelului, din care, cu cât alergi să scapi mai repede, cu atât ea se învârte mai tare. Dar știu că în mine a încolțit ceva care seamănă cu o infinitate de posibilități. Și cultiv acel ceva cu mare grijă. Visez o viață liberă, în afara sistemului și am început să mi-o construiesc.